Iau o conservă de lapte condensat și un pachet de napolitane: cea mai delicată prăjitură „Plombirny Rafaello” făcută din 4 ingrediente, fără cuptor sau coacere.

– De ce nu deschide sora mea ușa?

„Nici asta nu înțeleg. Taximetristul m-a dus pe strada Sadovaia, numărul paisprezece. Am sunat la numărul patruzeci și doi, iar un tânăr de acolo a spus că nu o cunoaște pe nicio Tatiana.”

Olga Valerievna se încruntă.

„Mă gândeam că poate Tanya s-a mutat în altă clădire. Sau poate am încurcat numerele. Așa că stau aici și aștept. La urma urmei, de obicei merge la magazin seara.”

Olga Valerievna a scos din buzunar un mic telefon cu buton, pe care nimeni nu-l mai scosese de mult timp, și i-a arătat ecranul întunecat.

— Mi s-a descărcat bateria în autobuz. Ascultam radioul ca să nu mă plictisesc. Ăsta e genul de călător care sunt.

Vira s-a uitat la bucata de hârtie pe care femeia o ținea lângă telefon.

Pe ea, cu un scris îngrijit, era scris:

„Sadovaya 14, apartamentul 42.”

Mai jos era un număr de telefon, pe jumătate spălat de ploaie.

Vira cunoștea apartamentul numărul patruzeci și doi. Tinerii Kravchuk locuiau acolo cu gemenii lor, care o călcau în picioare în fiecare dimineață.

Nu era nicio Tanya acolo.

„Hai să mergem la mine acasă”, a sugerat Vira, ridicându-se. „Te vei încălzi, vei lua cina, vom încărca telefonul și apoi o vom găsi pe Tanya a ta. Nu poți sta aici până dimineața, nu-i așa?”

„O, ce tot spui, draga mea? Nu ne-am mai întâlnit niciodată și chiar rămân la tine peste noapte…”

„Olga Valerievna, am borș pe aragaz. De ieri. Și știi că e mai bun a doua zi.”

Femeia s-a gândit câteva secunde, apoi s-a ridicat cu grijă, strângându-și geanta la piept.

– Dacă a fost ieri, atunci este un argument cu adevărat convingător.

Vira a deschis ușa cu cheia ei.

Igor a apărut imediat pe coridor, purtând un tricou de acasă și cu un prosop peste umăr.

„De ce ți-a luat atât de mult…?”, a început el, dar a tăcut.

Kostya, în vârstă de cincisprezece ani, a ieșit din cameră. Și-a împins căștile pe gât și a înlemnit și el.

Amândoi s-au uitat la femeia mică cu bereta albastră de parcă Vira ar fi adus în casă nu o persoană, ci un urs de circ.

„Ea este Olga Valerievna”, a explicat Vira calm, dându-și jos jacheta udă. „Ia cina cu noi.”

Apoi s-a întors către fiul ei:

– Kostya, pune ibricul la foc mic.

– Igor, ia un scaun de la balcon.

Pauza a durat exact cât Igor să se uite la soția sa și să înțeleagă totul fără cuvinte.

În douăzeci de ani de căsnicie, văzuse privirea aceea doar de câteva ori.

Nu avea rost să mă cert cu el.

Citește în continuare Caută: Căutare…

Related Posts

Learning My Husbands Language Exposed His Family Plans For My Future

A Father Cancels a Business Trip After Finding His Daughter in Pain

Nu voi lăsa pe nimeni să-i facă rău unei astfel de nore.

Leave a Reply Cancel reply

Similar Posts

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *